Iisus Hristos și Sfântul Simeon Noul Teolog sunt doi frați ai omenirii care au realizat și cunoscut condițiile extazului sfânt, căci numai prin el omul poate percepe sufletul direct. În această clipă sufletul apare ca o ființă dotată de o viață proprie pe care omul o poartă în el și a cărui seninătate îl luminează și îl copleșește. O singură experiență este de ajuns, ca omul să știe apoi pentru totdeauna, că deține dovada, că în el există într-adevăr o viață divină, veșnică. Spiritul care trăiește o asemenea clipă de iluminare asistă la o întâmplare atât de uluitoare încât niciodată nu o va mai uita. Ființa întreagă este din clipa aceea transformată. Când cazi în extaz, un gol se produce în spirit, dar sufletul, forța supremă, îl pătrunde și umple imediat acest gol. Această schimbare nu se poate întâmpla fără o imensă fericire, fără o imensă dragoste pentru întreaga creație. Pentru un observator, cel căzut în extaz, pare mort, căci în această clipă supremă, respirația este întreruptă. Odată intrat într-un astfel de extaz, ființa este preluată de un control al unei alte ființe, divine, care este adevăratul nostru EU, care desăvârșește o experiență miraculoasă. În timpul acestor extazuri cei mai de seamă Mari Maeștri, în trup sau înafara trupului, apar în forma lor spiritual-sufletească și își întind mâna lor din lumină, asupra celui ce se află în extazul divin, în semn de binecuvântare. Țelul suprem al unui om ar trebui să fie intrarea prin suflet într-o lume a fericirii sublime, în paradisul îngerilor, al sfinților, al înțelepților, al adevărurilor, al întâlnirilor cu o lume divină, cu adevărata lume a iubirii paradisiace. Printre vizitatori vor fi Iisus, toți Arhanghelii, toți sfinții din toate timpurile și din toate lumile. În această lume nu există distanțe, nu există durate. Ai gândit: „Mă întâlnesc cu Iisus” În următorul moment ești în prezența lui Iisus. Odată ce capeți o „îndemânare” în acea lume vei putea-o folosi și când ieși din extazuri. Poți face cam ce făcea și Iisus. Puterea extazului e atât de mare încât moartea nu-l poate lua pe om atâta timp cât se află în această stare. Oamenii „aleși” vor fi imediat depistați, supravegheați și ajutați să reușească o ascensiune fără incidente. Nu trebuie să ne fie frică, că nu suntem singuri, tot timpul toți suntem sub lupă. După niște perioade de extazuri se pot atinge niște grade de perfecțiune, încât inima se oprește, corpul ia înfățișarea morții și orice doctor l-ar declara mort. Nu e somn, e cea mai înaltă formă de conștiință, intră într-o lume interioară magnifică imposibil de închipuit de 4D. Spiritul / sufletul lor este eliberat de limitările impuse de carnea trupului, Universul întreg este acum în ei. Pot „trăi” așa și câteva sute de ani. Sunt astfel de oameni care lipsesc din lume perioade de generații întregi și care nu vor să fie cunoscuți de lume, că lumea nu ar putea înțelege, ca un om să poată trăi mii de ani. În Tibet sunt astfel de oameni care sigur sunt în legătură și cu lumea interioară Agartha și sigur și cu alte lumi de pe meleagurile Universului. Ei sunt pilonii omenirii și pot ști orice despre oricine. Cea mai mare greșeală a omului e să se creadă slab, rău și care nu contează. Natura omenească e divină și puternică prin esență. Ceea ce e prost, slab, rău și care nu contează sunt obiceiurile, pasiunile, etc, nu el…
